luni, 20 octombrie 2008

so lonely:(:(:(

nu e asa ca fiecare aveti momente de emo..acum pe bune...hai recuoasteti...ma rog cum vreti.pfff..dap asta e adevarul toata lumea se simte lonely cateodata sau unii mai mereu. Acum depinde de fiecare ce fel de personalitate are si cat de sensibil este. de obicei te poti siti singur si cand ai anumite probleme si nu le poti rezolva si simti ca nimeni nu iti este alaturi..atunci e chiar grav. O fi normal sau nu? Io cred ca este ceva normal din moment ce lumea in care traim nu este una perfecta si nu stau lucrurile asa cum vrem, iar daca lucrurile nu satau asa cum vrem avem tendinta sa ne simtim nemultumiti, tristi si fara nici un sens. Mie una mi se pare o prostie sa iti faci ganduri de genu chiar daca si io sunt la fel si reactionez in acelasi fel. A si nu vi se pare ca lumea e din ce in ce mai stresata si cu moralul la pamant? mie una da...de cand ma scol de dimineata am o stare de rahat fara sa imi dau seama de ce si defapt cand ies din camera imi dau seama de ce: ptr k sunt inconjuarta numai de negativitate. Asta e adevarul si incepe sa ma streseze lucrul acesta din ce in ce mai mult. Viata e frumoasa daca sti sa ti-o faci dar cum sa traiesti mutl si sa fi binedispus cand vezi in jurul tau numai persoane negativiste, cobitoare, fara speranta si fara pic de entuziasm. Asta pe mine una ma influenteaza foarte mult si ma face sa imi shimb starea de spirit automat si sa fiu ca ei. dar oare care sunt influentele monotoniei din acest puct de vedere? Pai lumea a uitat din ce in ce mai mult de adevaratele valori si sa axat mai mult pe meterial...asta e parerea mea si tin sa cred ca este cea corecta deoarece toate lucrurile pe care le aud in jur sunt legate intr-o mai mare sau mai mica masura de bani. si asa oamenii se streseaza. Si pe deasupra nici nu stim cum sa ne mai comportam si cum sa actionam in anumite situatii, sau mai bine zis atunci cand actionam nu mai tinem cont si de sentimentele celui de langa noi. Am observat asta foarte mult. de exemplu la noi, la romani toti sunt pe cat de mult sa ia si cat de mult sa stranga in ciorap, banca, sub pat, in seif, nu conteaza unde importanta e ideea. Si nimeni nu s mai gandeste si la amaratul cersetor sau amarata bunica care a visat si ea in tineretile ei la o haina de blana sa zicem. Astfel se produc tot felul de conflicte, care duc la stres, dezechilibru si multe nelinisti si asa se mai duce inca o zi din viata. Ajungem acasa de la servici (cn e la servici) plini de draci facuti de director sau de hotu din r.a.t.b, nu mai vrem sa vorbim cu nimeni, nu mai dam nici o atentie celor din jur(celor dragi carora ar trebui sa le dam cea mai mare atentie), din contra mai si ii criticam un pic si le mai facem si lor un pic de nervi k poate nu aveau de ajuns si la sfarsitul zilei ne punem in pat si ne gandim de ce suntem atat de singuri....oare de ce? v-ati pus vreodata problema aceasta. io cred ca e cea mai importanta problema din zilele noastre deoarece daca nu schimbam ceva la noi, la modul nosrtu de a gandi si de a a vedea lucrurile atunci nimic nu se va schimba...cam asta am avut de spus....a..si fratilor daca aveti probleme nu mai va duceti la psiholog ptr. ca nu va putea sa rezolve ceva ceea ce voi nu vreti sa schimbati. =))

sâmbătă, 18 octombrie 2008

is it love or not?

Ma gandeam intr-o zi knd ma intorceam de la scoala si ma uitam pe cer ce sunt pana la urma artistii dar cel mai mult ma preocupa daca ei tin la prietenel lor in acelasi fel ca si oamenii care nu au acet dar sau chiar mai mult( poate le considera doar niste muze cine stie). Am observat ca oamenii din ce in ce mai mult uita de comorile si benificiile adevarate pe care le au in viata aceasta..ei nu mai fac diferenta intre bani sau mai bine zis material si sentimente. Sau ma rog, fac ei diferenta dar plaseaza banii ca pe cel mai mare si arzator tel, uitand de cei din jur si uitand ca e fapt noi suntem oameni care avem o inima si nu niste robotii...acum nu zic ca ar trebui sa fi un cersetor si sa traiesti pe strada sau neinteresat de munca si toata ziua a stai si sa visezi, sa glumesti, sa te relaxezi sau sa dezbati tot timpul probleme existentiale..cred ca toate trebuie sa fie in masura egala deoarece noi suntem alcatuiti si din spirit si din material. Iar in privinta meseriei pe care vrei sa o urmezi trebuie sa gasesti una care sa iti ofere mai multe avantaje decat dezavantaje si sa iti placa ceea ce faci( dar se pare ca o dau din una in alta). bun deci sa ramanem la subiectul care ne intereseaza:is it love or no?
Presupun ca daca ne referim doar la cuvantul iubire care este folosit in ghilimele sau are alt inteles nu cel de baza exista...adica putem zice ca este iubire intre Iri si Monica aceasta bazanduse doar pe interes, exista iubire intre o femeie si un barbat atunci cand ei s-au luat din dragoste dar peste ceva timp "se iubesc" atat de mult incat isi arunca cratiti si tot ce apuca in cap. Sau si iubirea adevarata nu se mai simte si nu se mai ridica la adevarata ei valoare...dar pana la urma fiecare are dreptul de a iubi in functie de firea si personalitatea lui(daca esti mai linistit si mai romantic o sa preferi ca dragostea sa ti se arate prin flori, sau eu stiu ce cadouase de o mai mare sau mai mica importanta+o poezie dedicata tie, daca esti mai nebunatic si jucaus ai prefera in loc de un cadou material mai degraba un sex nebun si daca esti mai materialist ti-ar placea sa ti se arate sentimentele partenerului pritr-o vila, bmw etc.) Dar pana la urma ce este iubirea?...Iubirea ca si prietenia sunt niste sentimente sau mai bn zis legaturi pe care oamenii le realizeaza intre ei in functie de niste anumite caracteristici si valori pe care le au in comun..io una asta cred si sincer mi se pare un lucru minunat, chiar daca auzi peste tot de ea si ti se pare ca ai trait-o sau ai simtit-o niciodata nu vei sti care e true love(cum am mai zis nu cred ca mai exista). Oamenii din ziua de azi isi aleg partenerii de viata dupa prea putine clipe petrecute impreuna cu ei, doar ca li se par potriviti sau draguti nu inseamna ca si sunt...nu ai cum sa sti si nu poti zice ca cineva este potrivit pana cand nu vezi toate partile partenerului tau si nu il vezi cum reactioneaza in mai tote situatiile. De exemplu poate sa fie un betiv sau doar sa aiba aceasta placere de a bea si cand se enerveaza sa incepe sa se manifeste in ultimul hal..deci aveti grija cum alegeti din prima ca pe urma sa nu faceti vreo greseala. A...sau mai sunt persoane care dupa o deceptie in dragoste isi propun sa gaseasca pe cineva doar ca sa ii faca in ciuda fostului sau sa gaseasca pe cineva care are caracteristicile pozitive pe care fostul nu le-a avut nemailuind in considerare tote valorile care le prefra la cineva. E cea mai mare prostie, si fetelor nu va grabiti sa va maritati doar ptr. ca inca nu ati gasit pe cineva potrivit care sa se incadreze in standardele si preferintele voastre, e timp destul si nu e obligatoriu sa va maritati pana la urma. Pai am zis despre iubire si despre cum se manifesta ea in ziua de azi, despre cum o vad oamenii de azi si cum o apreciaza.Asa ,io tot ma grabesc sa ajung la ideea cu care am inceput si anume cum iubesc artistii si cum il considera ei pe partener. Sa fi artist iarasi e un lucru extraordinar deoarece putini sunt si ei sunt caracterizati de anumite principii pe care le adopta. Am cunosut artisti dar nu multi. Am purtat discutii mai interesante si aprofundate doar cu 2 pana acum. Au capacitatea sa te faca sa te simti dintr-o alta lume.din lumea lor. Atunci cand vb. cu ei parca uiti de tot ce e in jur si te axezi numai pe subiectul abordat. Dar pana la urma ce este un artist? ..nu as vrea sa iau definitia din dictionar asa ca o sa formulez eu una. Un artist este o persoana care are niste caracteristici si trasaturi de personalitate frumoase iar puandu-le in cap la cap si in evidentia reuseste sa faca din ele ceva minunat, ceva deosbit, ceva unic. Spun ca este ceva deosebit deoarece eu una nu as putea sa creez o melodie si sa tin cont de toate lucrurile pe care trebuie sa le contina si sa le aibe in evidenta. E foarte greu si de aceea trebuie sa ai acel dar si sa ai acea dragoste de viata ptr. a crea ceva frumos si ceva care pe cei din jur sa ii faca sa se simte bine, creeinu-le o stare calm si placut atunci cand se uita la un desen, asculta o muzica. Artistii mi se par niste persoane simple( vestimentatie) de multe ori, de aici poti sa vezi ca ei au cap si nu iau in considerare atat de mult materialul. Le place viata si asta se vede. Nu stiu cum e sa fi artist in realitate mi-ar place sa fiu o zi in locul lor sa le stiu gandurile, sentimentele, emotiile etc. In privinta iubirii nu stiu cum ei o privesc..unii poate ridica arta mai presus de iubire mai presus de o persoana...poate arta e singura lor iubire. Asta nu o am de unde sa o stiu...dar ma tot framanta o intrebare...Cum isi vad ei jumatatea si la ce valoare o ridica. Daca isi considera iubita doar o muza iar dupa ce nu ii mai inspira o lasa balta? La asta v-ati gandit vreodata? Exista asa personalitati in isoria artei: de exempu Modigliani picta numai femei goale si satisfacute care erau prietenele lui iar dupa aia le zicea pur si simplu bye. O fi oare asa cu toti? In orice caz..ar mai fi multe de spus pe baza acestor subiecte..acum nu mai imi vine nimic in cap.

vineri, 17 octombrie 2008

Something about me and my life( mai pe larg):)

Voi incepe prin a spune cate ceva depre mine...poi. Porecla mea este creatza shi imi plac f.f mult cateii mici, iarna, cioacolata, aventura, concurenta, apa, cerul, misterele, muzik, shi mai tot ce imi provoaca sentimente placute. Nu suport oamenii egoisti, lasi, care renunta foarte usor la un lucru doar ptr. ca au dat de un obstacol, pisicile, mizeria, inganfatii, tipicarii...etc
mai vrei sa stiti ceva?...nu cred..sau hai sa mai zic niste chestii. pai legat de mine ar mai fi cva f. important evolutia sau mai bn zis stadiile pe kre le-am parcurs pana aqm...de fapt ptr. toti sunt importante aceste stadii deoarece ele ne slefuiesc personalitatea impreuna cu alti factori externi sau interni(depinde de fiekre persoana). Am tras concluzia gandindu-ma la un moment dat ca noi ne nastem cu niste calitati si defecte..cred k fiekre avem de mici in noi niste caracteristici care ne influenteaza decizile pe care ar trebui sa le luam..de exemplu ma uitam in niste fotografii si stiu k de mica eram zgarcita deoarece varamiu imi luase biberonul si io am sarit pe el si nu l-am mai lasat pana nu mi l-am mai recuperat. Sau tin minte ca mereu knd prindeam ocazia si nu era nimeni pe acasa obisnuiam sa umblu in locurile unde era interzis si anume in dulapurile inchise ale bunicii si ale mamei. Eram pasionata de acest lucru si nu imi vine a crede cum de puteam sa ma bucur si cat de mandra eram de mine ca in acele momente knd eram singura aksa reuseam sa cotesesc si sa port bijuteriile mamei. Ceva de genu sunt si acuma doar ca cu timpul aceste caracteristici care stau la baza persoanei noastre se mai ascund mai ales dak sunt parti negative sau se relifeaza dak sunt pozitive(bineinteles daca pers. kre le detine este constienta de ele). Am reusit cu timpul sa ma schimb dar tot aceasi persoana am ramas pot spune. Tin minte ca toata lumea ma iubea si ma admira, asa sunt si acum, sau imi placea mult de tot sa fiu in centrul atentiei-aqm nu imi mai place, imi placea sa vb. mult si sa imi fac prieteni noi mereu-asa sunt si aqm cu exceptia faptului ca nu mai sunt dispusa sa imi fac prieteni fara rost..adik mi-am dat seama k trebuie sa ai ceva in comun cu o anumita persoana si prieten pana la urma e mult spus...eram o zburdalnica si o tupeista. imi placea sa iubesc si nu era zi in kre sa nu imi placa un baiat sau sa nu am un favorit...app de favoriti, imi amintesc ca eram la gradinita iar in timpul orelor de somn educatoarea ma prins in pat cu un baiat( trebuia sa dormim singuri si io n-aveam ce face si m-am dus sa stau q Alex in pat ptr. k ma plictiseam..ma rog mai mult nu zic =))
Imagini frumoase in copilarie...multe.f. multe. Cu timpul am crescut. Primii ani de scoala nu mi-au placut mai de loc. Aveam tot aceleasi spirit de iepuras zburdalnic si nebunatic pus numai pe trasnai. Mai era o faza in 1-4 care nu o suportam de nici o forma si anume aceea ca existau de pe atunci diferentieri intre elevi, diferentieri pe kre le facea educatoarea( bineinteles cei cu bani erau cei mai bagati in seama si ridicati in slavi si multe altele)..O alta faza kre nu mi-a placut a fost aceea ca, copii erau din ce in ce mai departati de asteptarile mele...se putea vede radacinile salbatice ale lumii care se ascundeau in ei. Deveneau din ce in ce mai egoisti, rai, chiar si de la varsta aia( de fapt asa sunt acele persoane si aqm doar ca au crescut si-au dat seama qm sta teaba si aqm si-au pus masti ptr. diferite sopuri-qm am zis -au schimbat dar tot aceeasi sunt). PAi da...asa s-au petrecut lucrurile pana in a8-a. In a 8-a am inceput si eu sa inteleg mai bn lumea din jur, sa devin realista, sa nu mai visez purcei pe varza si tot ceea ce tine de infantilism si naivitate..Pot sa zic ca atunci am facut primul pas in privinta maturizarii iar aceasta sa definitivat in urmatorii 2 ani, desi mai am multe de invatat. Un impact major asupra viziunii mele asupra acestei lumi si vieti la avut cls a8-a cand mama mea ma mutat in liceul greco-catolic. Acolo am avut ocazia sa vad persoane diferite de cele cu kre obisnuiam sa stau sau pe cele kre obisnuiam sa le vad zi de zi. Am fost nevoita sa merg acolo deoarece in Iorga aveam un profesor de mate mai retarded kre venea la ora si nu facea mai nimic si nu intelegeai nimic de la el si astfel maikmea a luat initiativa sa caute un profesor de mate f. bun kre sa reusesc sa iau capacitatea la mate. Si asa a si faqt. IN Greco am reusit sa vad alt fl de persoane cu ale probleme dekt cele de genul " draga qm imi sta parul?" sau " fata sunt din ce in ce mai grasa!" sau "vai o sa il bat pe taikmiu ptr. k nu vrea sa imi ia ultimul model trasnet de la Nokia".....dap. Asta era adevarul..acei elevi aveau probleme mult mai mari dar prefer sa nu dau numele si sa nu fac cunoscute problemele lor...cred k va inchipuiti oriqm kre erau problemele lor( ma rog sa nu crede-ti aqm ca toti aveau probleme doar unii). Dar cu toate neinistile pe kre le aveau stiau sa fie oameni, sa zambeasca si mai ales sa te faca sa rizi chiar dak nu erau cei mai buni la invatatura sau cei mai straluciti in educatie. Acolo mi-am dat seama k lumea asta are si alta fata...am reusit sa imi schimb parerea despre tot si mi-am zis a o iau de la inceput folosind toate cunostintele kre le dobandisem pana atunci si cred k am inceput cu dreptul atunci. Mi-am zis sa fiu optimista, mai diplomata si multe altele.. pot sa zic ca am avut din ce in cemai multe decaderi psihice kre mi se pareau sfarsitul meu doar din niste certuri stupide cu mama sau cu io stiu cine. am foat la un pas de a ma sinucide dar nu...am mers inainte si am luat lucrurile din nou le-am analizat si chair dak unele ma inconjoara si persista si aqm am reusit sa le ignor sau pur si simplu sa imi zic o fraza in kp kre sa ma ajute sa le uit. Km asa reusesc eu sa trec pe langa probleme. Nu pot sa zic ca am sau am avut niste probleme mari si groaznice dar au fost unele kre pur si simplu nu le gaseam rezolvarea si nu reuseam sa le inteleg..shi cel mai important ma deranjau foarte mult doar dak ma gandeam la ele simteam ca imi vine a imi iau campii..dar au trecut si asta e cel mai important.. A si un lucru f. important toate am reusit sa le depasesc de knd am mai multa credinta in puterea supremea si ma mai rog atunci knd am o probleme sau o neiniste chiar dak nu ma duc l biserik( nu imi place). Dar nu vreau sa rup legatura din diferite motive si exemple pe kre le vad de zi cu zi. Aqm am reusit pot sa zic sa fiu stabila si sigura pe mn si pe deciziile pe care le iau deoarcece am niste principii si niste baze pe kre in timp le-am definitivat. Pot sa spun ca sunt multumita de cum au decurs lucrurile si nu regret mai nimic pana in momentul prezent..nici clipele mai negre sau emo deoarece acelea au fost cele cu kre am mers inainte, cele kre mi-au dat putere sa ma transform sa ma formez asa cum simt... vorba aia un sut in fund un pas inainte. dak nu erau ele atunci nu era coapta poate nici acum si credeam ca totul e roz si frumos dar bine k au avut loc si ele si credeti-ma k nu as vrea sa se mai repete...shi qm am zis nu aveam probleme grave..mai bn zis erau probleme existeniale mai mult...nu eram multumita de ceea ce vad, de ceea ce simt si vroiam sa caut un echilibru intre mine si cei din jur, vroiam sa vad lucrurile clare si le-am vazut..spre k nu v-am plitisit q my life pana in mom acesta dar e un bun prilej sa ma cunoasteti mai bn si ptr. cei kre trec printr-o perioada mai nasoala a adolescentei sa vada ca dak spera si rabda un pic totul se va rezolva..adik serios fratilor nu face-ti prostia sa va omorati...viata e f. frumoasa pe alocuri o sa vedeti voi in rest va pup:*:*:*